Astazi vreau sa vi-i prezint pe noii mei protejati.
Si vreau sa fac acest lucru, intrucat in luna februarie a acestui an, va indemnam sa dati o sansa celui mai bun prieten al omului-cainele. Si ca sa vedeti ca indemnul meu nu a fost doar o vorba in vant, de circa o luna de zile am luat in ingrijire 3 caini comunitari, desi nu am inca un spatiu propriu, adecvat pentru ei. Spun asta, intrucat, deocamdata acesti 3 caini se afla "cazati" in curtea unui prieten. Sunt singuri-casa nefiind inca locuita, iar eu merg sa ii vizitez zilnic, pentru a-i ingriji.
Astazi, atasez trei poze cu ei. Dupa cum veti vedea, nu sunt cei mai frumosi caini, insa au un suflet minunat si imi ofera iubire neconditionata. Iar eu le-am oferit sansa de a-si trai ultimii ani din viata, linistiti, hraniti si mai ales iubiti.
De cateva zile, desi este inca frig, primavara da semne ca doreste sa isi ia locul binemeritat. Ceea ce imi da acest sentiment de certitudine ca primavara se lupta, pentru primul loc, este soarele increzator ce staruieste de cateva zile incoace pe cer. Si parca dintr-o data si toata lumea din jurul meu este mai increzatoare si mai zimbitoare... in acord cu soarele prietenos.
Nu, nu am nimic altceva sa va spun astazi...vroiam doar sa va impartasesc mica bucurie pe care mi-o aduce in suflet acest rasarit firav de colt de primavara!!!
Astept cu nerbadare explozia de culoare si traire ce insufleteste natura primavara.
Este asa de frumos cand natura reinvie, cand mergi pe strada mangaiat de un soare timid, dar cald, cand simti asa o bucurie mare in suflet privind verdele crud din jurul tau, pomii inmuguriti si ascultand ciripitul pasarelelor dezmortite si ele de frig.
Mi-e dor de primavara. Iubesc iarna, dar acum mi-e dor de primavara.
Bucurati-va, ca si mine, de acest inceput! O primavara frumoasa si linistita!!!
Nici o prietenie nu este mai frumoasa si mai trainica si mai dezinteresata decat prietenia omului cu cainele.
Stiu ca este o adevarata campanie impotriva cainilor si ma intreb uneori cum de au ajuns oamenii sa-si urasca cel mai bun prieten din randul animalelor.
Raspunsul, desi departe de a fi inteles de mine, pare sa fie pana la urma extrem de simplu: fie omul nu a iubit niciodata cainele (ceea ce ma uimeste), fie omul modern, al zilelor noastre, s-a schimbat atat de mult si a devenit atat de snob, incat nu mai poate aprecia decat cainii de rasa, cu pedigree...
Toate acestea imi lasa asa un gust amar.
Este cert ca numarul cainilor fara stapan de pe strazile noastre este foarte mare, este adevarat ca unii dintre ei au ajuns agresivi. Cu toatea acestea, nimeni nu realizeaza ca de fapt, toate se intimpla, ca de obicei, din cauza noastra, a oamenilor.
Da, nu gresesc cand afirm ca toti suntem responsabili in privinta acestei probleme.
Imi aduc aminte perioada demolarilor masive de case, cainii parasiti de stapanii mutati la bloc in garsoniere sau apartamente cat cutia de chibrit. E vina animalelor ca au ramas pe strazi, nesterilizate? Bineinteles ca nu! Este vina cainilor maidanezi ca exista o anumita tiplogie de oameni care au caini de rasa in case, dar le imperecheaza cu catelusele fara stapan ce hoinaresc pe strada? Bineintels ca nu!
Este vina cainilor fara stapan ca autoritatile au avut fonduri pentru sterilizarea lor, iar acesti bani numai pentru sterilizarea nu au fost folositi? Acum cativa ani, catelusele "sterilizate" si cu crotal in ureche faceau pui! Deci banii au fost luati, crotalul pus, dar sterilizarea era numai pe hartie...
Este evident ca peste tot este mana noastra, a oamenilor!!! De fapt, nu ma mai mira reactia noastra agresiva, fata de cainii fara stapan, din moment ce noi, in ultimii ani, ne manifestam in acelasi mod urat si agresiv si fata de natura si fata de ceilalti semeni ai nostri.
E paradoxal, cum ne impresioneaza pe toti pana la lacrimi si publicam articole cu caini atasati de stapanii lor, incat dorm pe mormantul acestora sau inoata km intregi ca sa isi gaseasca stapanul, dar nu facem nimic sa ajutam aceste suflete amarate.
Cainii fara stapan cauta o mangaiere, mai mult decat o bucata de paine. Pentru ca ei stiu ca daca primesc mangaiere si afectiune, vor primi in final si ceva care sa le potoleasca foamea. Are nevoie de atat de putin din partea omului un biet caine, pentru a deveni cel mai bun prieten al nostru.
Ganditi-va la sutele de caini fara stapan, care dau din coada cand le adresati o vorba, desi nu au ce manca zile intregi, poate uneori nu au apa, nu au adaposturi, sunt plouati sau ninsi si de multe ori loviti fara mila, haituiti. Personal, nu am avut niciodata probleme cu vreun caine fara stapan: a fost deajuns o singura vorba-spusa pe un ton calm-ca acesta sa ma insoteasca apoi multa vreme, dand din coada fericit, doar pentru ca i-am vorbit.
Nimeni nu poate sa fie obligat sa iubeasca un caine fara stapan, asa cum nimeni dintre cei care iubesc cainii fara stapan, nu poate sa fie fortat sa nu ii mai iubeasca.
Ceea ce trebuie sa intelegem si unii si ceilalti este ca problema nu se poate rezolva cu ura, cu certuri sau prin metode crude. Animalele sunt fara vina, iar noi oamenii suntem singurele fiinte rationale si cu constiinta (desi, sincer, incep sa am dubii) de pe tot globul, deci problema poate si trebuie sa fie solutionata de noi, oamenii.
Cum? Prin adoptarea unui catel fara stapan, prin campanii de sterilizare gratuita, prin interzicerea prin lege a detinatorilor de caini sa isi imperecheze cainii cu catelusele fara stapan, nesterilizate, prin pedepsirea celor prinsi ca arunca in strada puii de catei nascuti in propria curte, prin colectarea de fonduri (o suma neimpusa, ci fiecare dupa buzunarul sau) pentru strangerea de pe strazi a acestor suflete nevinovate si sterilizarea lor, ridicarea de adaposturi si gestionarea acestora. Acestea sunt metode sigure si civilizate de "curatire" a strazilor si de reducere a numarului de caini. Fara acest efort colectiv nu facem decat sa inrautatim situatia. Metodele barbare promovate de cei care nu sunt iubitori de animale, nu sunt demne de ceea ce ar trebui sa reprezinte omul pe pamant in ziua de astazi.
Eu, personal ma ghidez dupa faptul, ca viata este insuflata doar de Creatorul lumii si atata timp cat eu pot planta un pom, dar nu-i pot da viata, pot ingriji un animal sau pasare dar nu-i pot da viata, nu am dreptul sa iau viata unei fiinte vii. Nimic nu exista fara rost pe lumea aceasta. Asa ca, daca sunt pe langa noi, aceste fiinte nevinovate, sunt pentru ca asa a hotarat Dumnezeu.
Dati-le o sansa! Redati-i cainelui statutul de prieten al omului! Este cea mai dezinteresata si sincera prietenie!
Invatati sa iubiti orice fiinta de pe pamant si veti primi inapoi acelasi lucru: iubire, iubire si iarasi iubire. E atat de simplu, daca exista un strop de bunavointa...
Intimplarea face ca in ultimele patru luni de zile sa ajung in aceasta statiune de nu mai putin de trei ori.
Statiune de munte, relativ tanara fata de celelalte din tara, Ranca atrage din ce in ce mai multi turisti pasionati de munte si de schi. Statiunea este situata la sud de Parang, cu legatura directa spre Novaci (18 km) – Targu Jiu, Valcea sau Craiova-la circa 2 h si 30 de minute. Drumul este asfaltat pana sus si pana in vara lui 2011 va fi complet refacut pana in cealalalta parte a Carpatilor, la Sebes. Drumul va purta numele de Transalpina.
Pozitia sa "strategica" face ca in fiecare weekend-mai ales iarna, statiunea sa fie arhiplina, uneori fiind chiar imposibil sa gasesti un loc de cazare.
Personal, am stat la o pensiune cu sase camere, numita "Dor de munte"-situata la intrarea in Ranca-langa partia pentru incepatori.
Peisajul este frumos, putin salbatic, chiar daca exista deja multe cabane si pensiuni-insa mai toate sunt construite in jurul partiilor de schi existente. Exista si o bisericuta veche din lemn in vechea Ranca.
Nu este la nivelul Austriei sau Germaniei, dar Ranca este o statiune tanara, in continua dezvoltare, accesibila ca preturi, cu mult tineret, cu partii si schiuri, cu sanius, cu atv-uri, cu multa veselie, cu gratare pana noaptea tarziu chiar si la -10 grade, cu pastravarie, cu un peisaj minunat... asta este ceea ce va poate oferi acest loc daca doriti sa il vizitati.
Pozele atasate cred ca sunt suficient de graitoare pentru a va indemna sa nu ocoliti Ranca, daca sunteti iubitori de munte.
Cu doi ani in urma, primavara tarziu, paseam cu emotie dincolo de poarta Manastirii Prislop, manastire aflata la 13 km de orasul Hateg in apropierea satului Silvasu de Sus. Am descoperit un peisaj superb: magnolii inflorite, o bisericuta veche, poate nu la fel de frumoasa ca cele din Moldova, dar incarcata de energie pozitiva si o multime de oameni cu credinta si speranta in suflet. Aici se afla mormantul parintelui Arsenie Boca, stalp al credintei orodoxe romane, vizitat de mii de oameni anual si tot aici se afla si grota Sf.Ioan de la Prislop. O adevarata gura de rai. Dupa ce am descoperit atatea frumuseti, care mi-au incantat ochiul, dar mai ales sufletul, m-am intors in toamna aceluiasi an si apoi de doua ori in urmatorul an...iar acum astept iarasi primavara...
